Obiceiuri și Tradiții Funerare
Potrivit tradiției ortodoxe și învățăturilor Bisericii, se consideră că nu există o separare între viața de pe Pământ și cea de dincolo de moarte. În schimb, există o singură viață care începe odată cu nașterea și continuă în eternitate. Astfel, moartea este văzută ca o trecere către Dumnezeu, iar creștinii ortodocși respectă anumite obiceiuri și tradiții în cazul decesului unei persoane dragi.
Aceste obiceiuri și tradiții sunt puse în practică încă din momentul în care o persoană se apropie de sfârșitul vieții. În astfel de situații, rudele solicită ajutorul unui preot, care vine să ofere ultima împărtășanie și ultima spovedanie persoanei care urmează să plece în lumea cealaltă.
Conform tradiției creștine, rudele sau cei apropiați aprind o lumânare lângă patul celui aflat în agonie, astfel încât Dumnezeu să poată călăuzi sufletul acestuia după ce se desprinde de trup.
Deși compania de servicii funerare se ocupă de aspectele logistice (transport funerar, furnizarea sicriului și a crucii cu datele decedatului), preotul local trebuie consultat pentru a primi îndrumări referitoare la obiceiurile și desfășurarea ceremoniei funerare.
Pașii tradiționali ai unei înmormântări ortodoxe
În cazul decesului unui creștin ortodox, este posibil ca rudele să nu cunoască în detaliu obiceiurile și tradițiile necesare dinaintea și de după ceremonia de înmormântare. De aceea, așa cum spuneam mai devreme, este indicat ca aceștia să consulte preotul local.
Însă, este indicat ca orice creștin să cunoască, cel puțin la nivel teoretic, ce trebuie să facă pentru a organiza o ceremonie de înmormântare. Iată care sunt pașii care trebuie urmați.
După ce o persoană își dă ultima suflare, conform tradițiilor obișnuite, trupul său trebuie spălat cu apă curată, stropit cu agheasmă și îmbrăcat în haine curate. În cazul bărbaților, de obicei, aceste haine constau într-un costum negru și o cămașă, împreună cu o pereche de pantofi noi. Pentru femei, se poate alege o fustă neagră, o bluză și o cămașă, toate fiind călcate și curate, însoțite de pantofi noi. În unele situații, femeilor li se poate pune și un batic de culoare închisă pe cap. Acestea sunt doar câteva dintre obiceiurile tradiționale asociate înmormântărilor.
După îmbrăcarea persoanei decedate, se procedează la legarea membrelor sale (mâini și picioare), conform obiceiurilor preponderente în diferite regiuni ale țării.
Se spune, de asemenea, că înainte ca trupul să fie așezat în sicriu, acesta trebuie înconjurat de trei ori cu un recipient ce conține tămâie, în scopul alungării spiritelor rele.
După ce persoana este așezată în sicriu, mâinile i se încrucișează la piept, iar sub ele se plasează o icoană sau cruce sfințită. Sicriul este orientat cu capul spre răsărit conform tradiției.
Există diverse opinii cu privire la obiceiurile cum ar fi pieptănarea, fardarea sau tăierea unghiilor persoanei decedate, mulți credincioși considerându-le aspecte de natură păgână. Același lucru este valabil și pentru obiceiul de a așeza bani în mâinile defunctului.
Cu toate acestea, sicriul este decorat cu flori și așezat într-o cameră, care poate fi chiar spațiul în care a avut loc decesul, în vederea desfășurării priveghiului.
Priveghiul poate avea loc fie la locuința defunctului, fie în capela bisericii din care acesta făcea parte. Acest moment solemn este organizat pentru cei care doresc să-și ia rămas bun pentru ultima dată de la persoana decedată.
Priveghiul are loc în prima și a doua seară după deces. În această perioadă, se aprind lumânări, se rostesc rugăciuni în gând pentru iertarea păcatelor răposatului și se oferă o gustare și o băutură (vin, suc sau cafea) invitaților prezenți.
Atât în timpul priveghiului, cât și la înmormântare, oamenii se salută cu expresia “Dumnezeu să îl/o ierte”, în locul salutului uzual.
În cazul în care invitații doresc să contribuie financiar cu o sumă în funcție de posibilitățile lor, ca un ajutor pentru familia defunctului, se plasează un recipient pe o masă, în camera unde are loc priveghiul. Este considerat nepotrivit să se pună acești bani direct în sicriu.
În timpul priveghiului, împreună cu preotul, se stabilește ziua și ora înmormântării, informații care vor fi comunicate invitaților în cadrul ceremoniei funerare.
Unul dintre obiceiurile cele mai familiare în cadrul înmormântărilor constă în achiziționarea unui loc de veci tradițional, de obicei în apropierea celorlalte morminte ale rudelor decedate. În situația în care persoana decedată nu a avut un astfel de loc de veci achiziționat în timpul vieții sale, rudele sau persoanele responsabile de organizarea ceremoniei de înmormântare se vor ocupa de procurarea unuia, în limitele posibilităților financiare.
În ziua în care are loc înmormântarea, sicriul este scos din casa defunctului cu picioarele înainte și este condus de către cei apropiați, într-o procesiune solemnă, către locul de înmormântare.
Toți cei prezenți la ceremonie vor purta haine negre și vor primi de la familia defunctului lumânări aprinse și prosoape albe sau batiste, în conformitate cu tradiția.
Convoiul funerar va fi organizat într-o anumită ordine: în fața acestuia va merge un credincios care va purta crucea ce va fi așezată la capătul sicriului. După el vor urma persoanele care poartă coroane și jerbe florale, apoi cei care țin icoane și steaguri. Preoții și cântăreții vor ocupa și ei un loc în procesiune.
Sicriul va fi apoi transportat într-o mașină specială sau pe un vehicul funerar, iar în spatele acestuia se vor afla rudele și cei apropiați ai defunctului.
Familia defunctului, în calitatea sa de organizator al ceremoniei de înmormântare, trebuie să fie pregătită pentru a asigura onorariile groparilor (persoanele responsabile de săparea și astuparea gropii în dimineața înmormântării), precum și compensațiile pentru preot sau preoți, cântăreț și alte părți implicate în ceremonie.
Odată ajuns convoiul funerar la biserică, sicriul va fi așezat în centrul lăcașului de cult pentru începerea slujbei de înmormântare.
Conform tradiției, lângă altar, pe o masă, preotul va așeza două farfurii cu colivă, fiecare având o lumânare în interior, precum și o sticlă conținând o jumătate de vin și o jumătate de ulei, împreună cu colaci care vor fi luminate pe toată durata slujbei.
În fața și în spatele sicriului se vor amplasa sfeșnice cu lumânări, care vor arde pe tot parcursul slujbei.
Rudele vor sta aproape de sicriu în timpul slujbei, iar invitații îi vor înconjura. Preotul, împreună cu cântăreții, vor oficia slujba de înmormântare. Preotul va rosti o cuvântare bazată pe informațiile despre defunct, furnizate de familie cu o zi înainte (precum data nașterii, perioada căsătoriei, rudele sale și alte momente semnificative din viața sa).
Icoana care a fost plasată pe pieptul decedatului va fi preluată de rude pentru a fi folosită în cadrul pomenii de 40 de zile.
După încheierea slujbei, toți invitații vor forma un rând în fața sicriului pentru a-și lua iertăciune, în ultimă instanță, de la defunct.
După acest moment, participanții vor părăsi biserica, iar sicriul va fi purtat de către bărbații prezenți, în drumul său către locul de veci. La sosirea la destinație, se va cânta imnul “Veșnica pomenire”, iar sicriul va fi acoperit cu un capac. Preotul va rosti cuvintele finale, iar groparii vor așeza cu atenție sicriul în locul său de veci.
În final, rudele și invitații vor aduce un ultim omagiu, aruncând un pumn de pământ peste sicriu. După aceasta, groparii vor astupa groapa și o vor acoperi definitiv, pentru eternitate.
Coliva și colacii vor fi oferiți ca pomană atât celor prezenți la slujbă, cât și săracilor.
Diversitatea obiceiurilor de înmormântare specifice diferitelor regiuni ale țării este bine cunoscută de preoții locali. Prin urmare, în cazul în care vă confruntați cu pierderea unei persoane dragi, cel mai în măsură să vă ofere îndrumare cu privire la ceremonia de înmormântare este preotul local.
Cu toate acestea, sperăm că prezentarea noastră a obiceiurilor și tradițiilor de înmormântare vă va fi utilă și vă va oferi o orientare generală în cazul în care aveți nevoie de informații în astfel de momente dificile.